CE ESTE ARTA ÎNTR-O LUME TEHNOCENĂ? 👀 Ieri, în emisiunea sa săptămânală, m@RogerDickerman a întrebat ce cred că definește arta. Am dormit (într-un😂 fel) la răspunsul meu improvizat și vreau să ofer o versiune foarte ușor modificată. Arta, în esență, este crearea a ceva care captivează simțurile printr-un act conștient de intenție. 🔥 Cuvântul cheie este "intenție". Marchează diferența dintre un accident și un gest; între natură și artă; sau între ieșirea unei mașini și o decizie umană. Un apus de soare este frumos, dar nu este artă. Pisoarul lui Duchamp sau banana lui Cattelan lipită de perete devine artă doar atunci când fiecare artist o numește așa. Pe măsură ce trecem de la lumea noastră antropocenă la una tehnocenă, această distincție devine poroasă. Când artistul uman colaborează cu o mașinărie, cine deține intenția? Deocamdată, persoana care scrie solicitarea, alege dintre rezultate sau organizează rezultatul încă exercită judecata și direcția. AI face munca, dar scânteia intenției rămâne umană. 💪 Dacă apar dovezi ale intenției emergente din partea AI, putem reconsidera acest punct. Faptul că arta trebuie să rețină și simțurile ne reamintește că trebuie să ne oprească, chiar și momentan, în fluxul nostru obișnuit de percepție. Poate fi frumoasă, deranjantă sau enigmatică, dar trebuie să ne atragă atenția. Uneori, această oprire se întâmplă prin ochi sau ureche (nas sau atingere?); uneori prin imaginația însăși. Ceea ce această definiție nu necesită este frumusețe sau chiar originalitate. Este nevoie de conștientizare, alegere și încadrarea deliberată a experienței. Pe măsură ce tehnologia estompează granițele dintre artist și instrument, "intenția" devine ultimul teren ferm. Fie că este pictată manual, generată de cod sau compusă de un algoritm, arta nu începe cu pensula sau modelul, ci cu decizia conștientă de a ne face să ne oprim și să vedem. ️ Mulțumesc lui Roger pentru că m-a îndemnat să reflectez asupra acestui lucru.