Majoritatea oamenilor încă rulează scenarii de raritate dintr-o lume care este deja învechită. Ceea ce se întâmplă acum (în AI, în energie, în materiale, în biologie) este trecerea de la alocare la creație. Dar sistemele noastre politice și culturale au fost construite pentru a gestiona penuria: cine primește ce felie, nu cum să extindă plăcintă. Când aceste sisteme întâlnesc tehnologia exponențială, intră în panică. Ei văd amenințarea în loc de posibilitatea. Tragedia este psihologică: dacă crezi că lumea este cu sumă zero, abundența arată ca un haos. Dar dacă crezi că inteligența și coordonarea pot crește, abundența arată ca următoarea etapă a civilizației.

LLM-urile nu sunt "compresoare neclare ale sensului", ci "rearanjoare perfecte ale structurii". Sugerează că seamănă mai mult cu sisteme de criptare dinamice, reversibile decât ca rezumatoare. Modelul nu uită; doar re-reimagine. "Înțelegerea" în aceste sisteme ar putea să nu fie compresie, ci geometrie – organizarea informațiilor în moduri care fac relațiile calculabile fără a pierde fidelitatea.