Adunarea Supremă a Poporului din Coreea de Nord este oficial cea mai importantă legislatură, dar în realitate este în mare parte simbolică. Sesiunile sunt scurte, legile trec în unanimitate, fără dezbatere, iar deciziile sunt luate de partidul de guvernământ în prealabil. Este un spectacol de unitate, nu o legiferare reală.