Păcatul originar al banilor non-suverani este fricțiunea. Fricțiunile din banii de marfă forțează societățile să aleagă viteza în locul auto-custodiei. Comoditatea mai presus de control. Și încredere în locul verificării. Acest arc s-a repetat prin imperii, regate, republici – de fiecare dată. Această frecare dă naștere emițătorului. Emitentul cucerește marfa. Poporul își pierde suveranitatea în schimbul unei comodități care încet-încet devine constrângere. Odată ce intermediarii controlează emiterea și decontarea, ei controlează: • cine are acces • cine este cenzurat • cine este eliberat pe cauțiune • a cărei avere este devalorizată • al cărui viitor este ipotecat pentru "stabilitate" Așa devine fiecare monedă mărfă o armă politică. Dacă nu repari fricțiunea, nu poți repara suveranitatea. Dacă nu repari înțelegerea, nu poți repara încrederea. Dacă nu repari emiterea, nu poți repara banii. Și dacă nu repari banii, tot restul se degradează. Care este soluția?...