Postările mele despre motivul pentru care simpatizez cu americanii din generația Z au generat unele reacții negative. Cei care nu sunt de acord cu mine spun că părinții și-au răsfățat copiii dându-le așteptări nerealiste despre viață. Așa că întrebarea mea este: este nerealist pentru un tânăr american să se aștepte la același standard de viață pe care l-au avut părinții săi, presupunând că muncește la fel de mult ca părinții săi?