Europa de Vest a devenit comunistă... Nu cu numele, nu în teorie, ci în practică – printr-o birocrație care controlează, redistribuie și supraveghează fiecare aspect al vieții în timp ce pretinde că apără libertatea. Statul nu mai deține fabricile; deține comportamentul. Nu confiscă proprietăți; o reglementează până când proprietatea devine lipsită de sens. Nu cenzurează; condiționează discursul până când autocenzura este automată. Noul comunism este politicos, digital și managerial – un totalitarism moale construit nu pe frica de închisoare, ci pe frica de excludere. Acolo unde Marx a promis dictatura proletariatului, Bruxelles, Berlin, Paris și Londra livrează dictatura administratorului. Fiecare individ este un fișier, fiecare fișier un punct de date, fiecare punct de date o oportunitate de control. Birocrații o numesc "coordonare europeană". Economiștii o numesc "solidaritate". De fapt, este ștergerea tăcută a individualității sub pretextul virtuții colective. Cetățeanul este reeducat prin subvenții, stimulente și reglementări – nu pentru a gândi, ci pentru a se conforma. Tragedia este că acest nou comunism a venit nu prin revoluție, ci prin oboseală. Occidentul și-a predat libertatea de bunăvoie, schimbând responsabilitatea pentru confort. Oamenii nu mai visează să construiască nimic; visează să fie gestionați eficient. Piața încă există, dar funcționează în interiorul granițelor morale definite de stat. Puteți cumpăra, vinde, vorbi sau călători – atâta timp cât alegerile dumneavoastră rămân compatibile cu igiena ideologică a sistemului. Europa de Vest nu a avut nevoie să aboliască capitalismul pentru a deveni comunistă; trebuia doar să-l birocratizeze. Rezultatul este o societate în care toată lumea depinde de stat, dar îl disprețuiește, în care egalitatea înlocuiește ambiția și în care confortul a devenit ultimul ideal rămas. Un continent care cândva se temea de tiranie se teme acum de disconfort – iar această frică este adevărata victorie a comunismului.