UE a ales să nu ducă un război comercial cu SUA (iar Comisia primește unele critici ca urmare). China duce deja un război de politică industrială cu UE și câștigă 1/

Dar nu trebuie să ghicim impactul succeselor politicii industriale a Chinei asupra SUA – exporturile UE către China sunt deja într-un declin susținut 3/

Creșterea deficitului UE cu China nu s-a dovedit a fi tranzitorie (FMI trebuie să facă încă ceva mai mult pentru a-și recunoaște eșecul prognozat aici) 4/

Și este destul de greu de argumentat că o creștere a deficitului comercial este un șoc pozitiv atunci când creșterea deficitului este în primul rând dintr-o scădere a exporturilor - și, prin urmare, o scădere a producției (există impacturi suplimentare din concurența pe piața terță) 5/

Sectorul de export al Germaniei, în special, o ia pe bărbie ... și există o recunoaștere din ce în ce mai mare în Germania (deși poate nu în interiorul VW) că politicile industriale și comerciale chineze sunt un factor important care explică stagnarea recentă a economiei Germaniei 6/

Nu există nicio îndoială reală că China este actualul Exportweltmeister auto 7/

Și cred că există o recunoaștere din ce în ce mai mare în Europa a faptului că interesele europene sunt afectate de politica monetară actuală a Chinei (după scăderea dolarului) 8/

Am încadrat acest blog în mod provocator pentru a atrage atenția - dar și pentru că Von der Leyen are instinctele potrivite față de China. SUA ar trebui să încurajeze acum UE să ia în serios o politică anti-industrială care să consolideze economia transatlantică 9/

Blogul rezumă sfaturile mele politice pentru Europa (și pentru SUA, de altfel, administrația Trump încă supraevaluează tarifele pentru aliați ca instrument politic) -- Pentru o expunere mai detaliată, vezi: