Evident, clinicienii au pretins "succes", dar există un motiv a priori mult mai bun pentru a crede că intervențiile au rănit decât au ajutat. În 1990, Ken Zucker, care nu se opunea acestui gen general de intervenție, a scris un capitol care a concluzionat că nu există dovezi solide care să susțină vreo "intervenție" în acest sens.