Curiozitatea este una dintre cele mai mari margini pe care le poți purta, indiferent de teren. Este motorul din spatele descoperirii, scânteia care te împinge pe un teritoriu nou. Abilitățile pot fi predate, cadrele pot fi învățate, dar curiozitatea este ceea ce te face să mergi înainte mult timp după ce alții se opresc. În copilărie, curiozitatea este nemărginită și împrăștiată; ne întrebăm despre totul fără direcție. Ca adulți, este ușor să simți că această curiozitate se estompează. Devenim mai puțin uimiți ușor, mai puțin înclinați să punem întrebări despre tot ceea ce ne înconjoară. Dar aceasta nu este neapărat o pierdere. De fapt, de multe ori evoluează. Devine mai clar, mai concentrat și mai bine aliniat cu ceea ce merită urmărit. Învățăm să o canalizăm, să ne concentrăm pe probleme care merită rezolvate, să urmărim întrebări care contează în munca și viața noastră. Jim Simons a spus odată: "Vreau un tip care știe suficientă matematică pentru a putea folosi aceste instrumente în mod eficient, dar are o curiozitate despre cum funcționează lucrurile și suficientă imaginație și tenacitate pentru a se droga". Curiozitatea, deci, este mai puțin despre uimirea copilărească și mai mult despre o foame disciplinată; o capacitate de a rămâne fascinat de lume, dar și de a canaliza acea fascinație cu îndemânare, imaginație și perseverență.