Supraproducția elitei apare atunci când o societate produce prea mulți oameni care cred că merită un statut înalt. Pentru a ajunge acolo, ei încearcă adesea să se alinieze cu grupuri cu adevărat marginalizate pentru a răsturna elitele actuale și a le înlocui. De multe ori, când auzi pe cineva criticând cu voce tare elitele, ceea ce auzi de fapt este o audiție pentru a li se alătura – o încercare de a coopta suferința oamenilor care sunt de fapt maltratați. Chiar dacă cineva nu a trecut niciodată personal prin greutăți, poate arăta spre istorie sau spre luptele oamenilor care le împărtășesc trăsăturile și spune: au suferit, sunt ca ei, de aceea ar trebui să-mi dai putere. Asta ar putea însemna un loc la o universitate, un loc de muncă la o firmă prestigioasă sau o altă poziție râvnită. Ceea ce este interesant este modul în care această trecere de la individualism la identitatea de grup face posibil ca cineva care a cunoscut doar bogăția și confortul să fie răsplătit, atâta timp cât împărtășește ceva în comun cu un grup marginalizat din punct de vedere istoric. Între timp, oamenii care au fost cu adevărat maltratați nu pot primi nimic. Și totuși, oamenii par surprinzător de dispuși să accepte asta.