Aș dori să vă ofer o scurtă discuție despre avantajele industriei de producție din Japonia comparativ cu China și sper să ofer o referință tuturor prietenilor care vor să candideze (doar în domeniul meu de inginerie). Lucrez pentru o companie importantă de electricitate din Japonia, responsabilă de managementul proiectelor și proiectarea electrică upstream pentru construcția centralelor electrice din întreaga lume. Furnizorii globali sunt adesea implicați în progresul proiectelor. Luați ca exemplu centrala electrică aflată în construcție de o companie electrică într-o țară dezvoltată, pe care o conduc în prezent, în care generatoare, SFC, AVR, transformatoare, motoare, tablouri electrice etc. sunt produse și furnizate de compania noastră, iar Partea A cere ca, dacă există sub-furnizori pentru aceste produse, aceștia să fie membri ai OCED. Acest lucru ridică un prag foarte ridicat pentru calitatea și reputația industriei lanțului de aprovizionare. Mai mult, vor fi multe detalii în "specificația de achiziție" și "specificația de ofertă", iar când făceam proiecte inginerești în China, echipamentele achiziționate practic comparau doar performanța de bază. "Specificația" japoneză permite Părții A să personalizeze un spațiu foarte mare, astfel încât să nu existe defecțiuni dezordonate la fața locului când proiectul va fi implementat. De exemplu, admisia, răcirea, drenarea, rezervarea spațiului de întreținere al centralei electrice etc. Acestea sunt personalizate și proiectate în comun de ingineri și de Partea A pe baza condițiilor de pe șantier și cerințelor de construcție, cu o controlabilitate ridicată și foarte puține probleme la fața locului după aterizare. Când făceam proiecte în China înainte, majoritatea echipamentelor cumpărate erau doar indicatori de performanță de bază, rareori se atingeau acest grad de personalizare, se acorda mai multă atenție capacității, producției, eficienței și, din punct de vedere al experienței utilizatorului, nu era comparabil cu industria japoneză de producție, ceea ce ducea la probleme frecvente la fața locului, iar inginerii aveau nevoie de multă muncă de finisare. De exemplu, când lucram într-o companie de Internet, echipamentul cumpărat de o companie locală era instalat pe amplasamentul propriu-zis, iar conducta și betonul de pe șantier intrau în conflict și nu puteau fi montate, așa că am putut realiza doar temporar proiecte majore de modificare pe șantier. Și acest tip de problemă a fost luat în considerare de Partea A în designul timpuriu al lucrării mele actuale. Din experiența mea, proiectele chineze se concentrează pe capacitate, producție și eficiență, în timp ce proiectele japoneze acordă mai multă atenție stabilității și experienței utilizatorului. Personal, cred că industria de producție din Japonia are încă avantaje evidente în detalii, consistență și sistem de lanț de aprovizionare.

După ce am absolvit Huake, planul meu inițial era să studiez direct în străinătate. La acea vreme, aveam IELTS 7.0, TOEFL 108 și primeam oferte de la UIUC, CMU, UNSW și USYD. Totuși, din cauza condițiilor familiale limitate, a putut doar să renunțe la alegerea dintre Statele Unite și Australia și să-și schimbe drumul, muncind câțiva ani pentru a economisi suficiente taxe de școlarizare, apoi să găsească o cale să vină singur în Japonia. Am lucrat în trei companii interne: o întreprindere centrală, o companie de Internet bine cunoscută și o întreprindere privată de stat. Primul job a fost într-o întreprindere centrală. Beneficiile sunt bune, poți să stai întins, dar eficiența este surprinzător de scăzută. Un proces simplu de proiect mic este extrem de greoi, iar totul trebuie aprobat la toate nivelurile. Am mers prin nenumărate departamente să aplic pentru ștampila de demisie și a durat două săptămâni. Și pentru a economisi bani pentru a studia în străinătate, salariile întreprinderilor centrale nu sunt evident suficiente. Pentru o persoană care vrea să plece în grabă, nu este nici un loc unde vreau să stau, nici un loc unde ar trebui să stau. Așa că am demisionat după mai puțin de jumătate de an. Al doilea job a fost la o companie de Internet bine cunoscută (și chiar faimoasă). Salariul este dublu față de cel al întreprinderilor centrale, fără a lua în calcul bonusul de sfârșit de an, și este aproape de 20.000 de yuani pe lună. Totuși, fluctuația personalului este extrem de mare, toată lumea are beneficii și amestecă CV-urile, iar mințile lor practic nu sunt concentrate pe proiectul în sine. Adaugă la asta contabilitatea interpersonală complexă, politica de birou și vechiul coleg churro de la facultate care zace la spate, dar mă poate înjunghia pe la spate, și am realizat rapid că acest mediu nu era o soluție pe termen lung. Dar aici am strâns destui bani pentru prima oală de aur, așa că am avut încrederea să-mi schimb jobul. Al treilea job este o întreprindere privată de stat. La acea vreme, mă pregăteam deja să plec în străinătate și nu mai aveam așteptări legate de munca în sine, ci voiam doar un mediu stabil în care să învăț japoneza pe cont propriu. Nu mă așteptam ca aceasta să fie cea mai obositoare dintre cele trei familii, nu doar să intri în camera curată, ci și să lucrezi în ture de noapte. Dar după ce m-am familiarizat cu procesul, am descoperit că aveam de fapt mult timp să învăț pe cont propriu. Îmi amintesc clar că am folosit calculatorul companiei pentru a găsi multe articole japoneze pe Internet, le-am copiat în Word, le-am printat pe hârtia companiei fără praf și le-am adus în camera curată. Deoarece camera curată necesită mult echipament, înălțimea podelei este foarte mare, iar aparatul este zgomotos, atâta timp cât nu te apropii de ceilalți, nu vei fi auzit, așa că profit adesea de schimbul de noapte/operatorul care operează aparatul și de alte ore fragmentate pentru a citi japoneza la maxim. Cu acest job, am petrecut jumătate de an dezbrăcat ca să trec examenul N2. După N2, nu am învățat japoneza în serios, iar energia mea principală a fost dedicată Școlii Postuniversitare Magnetice. Deși JLPT-ul de jumătate de an mai târziu a trecut și el N1, a fost doar cu o săptămână înainte când am început să trec frenetic peste întrebări. Perioada în care am lucrat la această companie a coincis practic cu perioada în care am învățat japoneza, cam un an. Când am plecat în străinătate, am economisit în total patru sau cinci sute de mii de yuani. Așa merge un student sărac în străinătate – fără background, fără conexiuni și fără casă care să-mi deschidă calea. Găsește singur o cale să pleci. De aceea nu pot înțelege deloc personalitatea risipită a pisicuțelor cu zahăr de arțar. douăzeci sau treizeci de ani, nu duceau lipsă de bani, nu duceau lipsă de timp, nu duceau lipsă de energie, dar stăteau întinși așteptând ca alții să alăpteze; Dacă nu-ți folosești mintea sau nu rezolvi dificultăți, vei plânge numai pe Internet, așteptând cu nerăbdare ca guvernul, societatea și internauții să-l crească. Nu sunt atât de mulți salvatori în această viață. Singurul care te poate elimina cu adevărat ești întotdeauna tu însuți.

Cazul a fost rezolvat