MENGER ÎN 7 GLOANȚE Principiile economice ale lui Carl Menger (1871) este textul fondator al Școlii Austriece. Principiile au înlocuit teoriile valorii costului muncii cu o teorie subiectivă, bazată pe utilitatea marginală, arătând că bunurile își derivă valoarea din dorințele și raritatea individuală, cu valoarea curgând înapoi de la consum la producție și toate fenomenele economice înrădăcinate în alegerea individuală. 1. Teoria subiectivă a valorii Valoarea nu este inerentă obiectelor (ca în teoriile valorii muncii), ci apare din importanța pe care un individ o acordă binelui pentru a-și satisface nevoile. Bunurile sunt valoroase pentru că îndeplinesc dorințele, nu din cauza forței de muncă sau a costurilor care au fost folosite pentru a le produce. 2. Utilitate marginală Menger a introdus principiul că valoarea unui bun depinde de utilitatea marginală a ultimei unități consumate, nu de utilitatea totală a bunului. Exemplu: Apa este esențială, dar pentru că este abundentă, utilitatea sa marginală (și prețul pieței) este scăzută în comparație cu diamantele, care sunt rare. 3. Teoria mărfurilor și a comenzilor El a dezvoltat o ierarhie a bunurilor: bunuri de prim ordin: satisfac direct nevoile umane (pâine, îmbrăcăminte). Bunuri de ordin superior: utilizate pentru a produce bunuri de primă comandă (făină, cuptoare, grâu). Valoarea bunurilor de ordin superior derivă din capacitatea lor de a contribui la producția de bunuri de ordin inferior care satisfac nevoile reale. 4. Cauzalitate și imputare Valoarea curge înapoi de la consum la producție. Valoarea inputurilor (forță de muncă, materii prime, unelte) provine din valoarea bunurilor finale pe care le produc, nu invers. Aceasta a fost o inversare a teoriilor clasice ale costului de producție. 5. Raritatea ca fiind esențială pentru valoare Bunurile devin "bunuri economice" (adică supuse evaluării și schimbului) numai atunci când sunt rare în raport cu cererea. Dacă ceva este abundent și disponibil fără efort (cum ar fi aerul), nu are nicio valoare economică, în ciuda faptului că este util. 6. Fundamentul teoriei prețurilor Menger a explicat că prețurile apar din evaluările subiective ale indivizilor în schimb, nu din "costul" obiectiv sau timpul de muncă. Această bază subiectivă a devenit mai târziu centrală pentru teoria austriacă a prețurilor și a deoseținut-o puternic de Marx și Ricardo. 7. Individualismul metodologic Legile economice trebuie să fie derivate din alegerile și preferințele actorilor individuali, nu din agregate precum "clase" sau "societate". Acest punct de plecare metodologic a diferențiat economia austriacă de marxism și de economia matematică ulterioară.