Toată lumea așteaptă FOMC în iulie și cred că efectul marginal în scădere al politicii Fed este deja evident Modul în care Fed și alte țări se ocupă de eșecul indicatorilor economici cauzat de accelerarea IA merită mai mult atenția noastră. Politica monetară a Fed se bazează pe o ipoteză cheie: Prin ajustarea ratelor dobânzilor, afectează investițiile și consumul, care la rândul lor reglementează ocuparea forței de muncă și inflația. Dar în era AI, acest lanț de transmisie se rupe. Prima este pasivarea mecanismului de transmisie a ratei dobânzii, atunci când principala investiție a întreprinderilor se îndreaptă către sistemele AI și optimizarea algoritmilor, deciziile de investiții ale acestor "active necorporale" sunt mult mai puțin sensibile la ratele dobânzilor decât investiția tradițională în echipamente de instalații. Al doilea este dilema sistemului de țintire a inflației. Ținta de inflație de 2% a Fed a fost stabilită în anii '80 ai secolului trecut, reflectând nivelul tehnic și structura costurilor la acea vreme. Dar într-o eră în care costul marginal al revoluției AI este reducerea la zero, 2% ar putea fi prea mare. Al treilea este paradoxul structural al politicii de ocupare a forței de muncă. Există o nepotrivire uriașă între noile locuri de muncă create de AI și locurile de muncă tradiționale care sunt înlocuite, chiar dacă numărul mare de diferențe posibile nu este luat în considerare. Aceasta înseamnă că, indiferent de modul în care Fed reglementează politica monetară, nu va putea opri valul uriaș de șomaj care urmează, iar conceptul tradițional de "ocupare deplină a forței de muncă" trebuie redefinit. 4. "Deflație bună" și "deflație rea" Economia tradițională vede deflația ca pe o bestie de inundații, deoarece este adesea însoțită de recesiuni economice și spirale deflaționiste ale datoriei. Dar deflația bazată pe inteligență artificială poate fi de altă natură - "deflație bună". Se caracterizează printr-o scădere a costurilor determinată de progresele tehnologice, însoțită de o creștere a veniturilor reale și o îmbunătățire a nivelului de trai. Din punct de vedere istoric, acesta a fost cazul scăderii prețurilor în timpul Revoluției Industriale. Dar problema este că cadrul politic existent nu poate face distincția între "deflație bună" și "deflație rea". Funcția de reacție a băncii centrale vede în continuare toată deflația ca pe o țintă de confruntat, ceea ce poate duce la stimularea excesivă a politicii și poate acumula riscuri de bule în alte domenii. 5. "Inflație locală" și "deflație locală" În cele din urmă, este important de reținut că, atunci când vedem scăderea prețurilor bunurilor de consum cauzată de progresul tehnologic și șomaj, ne vom confrunta și cu inflația locală cauzată de creșterea investițiilor în infrastructura IA. Fed și autoritățile de reglementare vor fi și mai neputincioase în fața acestei situații: relaxarea va încuraja și mai mult investițiile să formeze o bulă speculativă, iar înăsprirea va suprima și mai mult consumul și va afecta ocuparea forței de muncă Prin urmare, indiferent de unghiul pe care îl analizăm, este probabil să-l vedem pe Fed, regele neîncoronat, ofilindu-se în stângăcia dilemei în viitorul apropiat.